*** – SEMI/SILENT

***

Mugur Grosu

Prima dimineaţă a anului m-a întâmpinat cu o linişte nepământeană.

Oraşul cu nepotolitele sale suflete, în sfârşit, adormise. Nicio sirenă de ambulanţă, niciun foşnet de anvelope, niciun pas, niciun glas, lătrat, fâlfâit.

Stam întins, cu ochii-n tavan, şi-l ascultam cum vorbea în somn: în răstimpuri răzbea pân-la mine geamătul unei locomotive căreia îi răspundea, după zeci de clipe asurzitoare de linişte, alta şi alta şi alta. Am închis ochii şi-am început să le disting vocile, parcă totul se lichefiase în jur şi pluteam în largul unui ocean, înconjurat de chemările unor cetacee care duceau în spate sufletele întârziaţilor. Apoi una se-apropie, ondulă aşternutul sub mine, mă ridică şi-ncepu să mă poarte repede, tot mai repede, tot mai departe.

Șșș, se numără liniștea

Anca Pandrea

aici se fabrică liniştea

Gabi Eftimie

***

Simina Oprescu

Niciodată, nicăieri

Beatrice Sommer

Cum să îţi găsești liniștea

Terolaviu Popescu

 

 

Toate textele

[TS-VCSC-Image-Switch image_start="171" image_end="223" switch_type="ts-imageswitch-fade" switch_trigger_fade="ts-trigger-hover" switch_handle_show="false" switch_click="false"]