*** – SEMI/SILENT

***

Simina Oprescu

Liniștea este în noi. O să o numesc liniștea metafizică. Așa cum muzica înfățișează stări sufletești, în mod egal și liniștea poate întruchipa tumultul acelorași stări. Asemenea unei imagini/picturi/opere en genre care poate determina sfadă vizuală sau repaos, oriunde ar fi, acestea sunt dispoziții interioare. Liniștea poate provoca efecte tragice atât de intime și de puternice în toate formele și ipostazele până la cea mai individuală. În cea mai acută larmă noi putem fi liniștiți, iar în cea mai efemeră liniște putem avea cel mai asurzitor zgomot, beat, clasică, noise sau experimental, în aranjamentul orchestral al gândurilor noastre. Într-o altă notă, având o conversație despre muzica clasică, o prietenă apropiată a sesizat că acele momente de așa-zisă gălăgie, sunt practic create de cele de liniște, doar așa pot fi dezvăluite și mai mult decât atât liniștea e ca trasul aerului în piept pentru a rosti ceva, e pregătirea pentru gălăgie, punctum.

Muzica ne poate copleși datorită impresiei că percepem lupta dintre forțele creatoare primare, zbuciumul mecanismului celui mai intim al lumii, liniștea este deopotrivă sufletului și în concordanță cu el. Exteriorul și freamătul lumii dispar întru-totul când în noi este liniște. Se mai prea poate ca fațada să se acordeze cu lăuntricul, dar atunci aceea este o muzică blândă și calmă, simțită rar și vremelnic.

Șșș, se numără liniștea

Anca Pandrea

aici se fabrică liniştea

Gabi Eftimie

***

Mugur Grosu

Niciodată, nicăieri

Beatrice Sommer

Cum să îţi găsești liniștea

Terolaviu Popescu

 

 

Toate textele

[TS-VCSC-Image-Switch image_start="171" image_end="223" switch_type="ts-imageswitch-fade" switch_trigger_fade="ts-trigger-hover" switch_handle_show="false" switch_click="false"]