Izometrii sonore – SEMI/SILENT

Izometrii sonore

Cristian Drăgan

În Galeria de artă Europeană, să zicem. Sau în oricare altă galerie. Perechi de căști sau boxe, după caz. Un mic buton sub care să scrie cu litere micuțe: play.

Poți recrea sonor orice: tărăboiul dintr-o villa toscană, pașii discreți ai slujnicelor protestante, uruitul furtuniilor lui Aivazovski, până și Florilor într-o grotă a lui Mignon îi poți augmenta viermuiala indistinctă privirii fugare. Acum poți sta în fața capodoperelor ascultând versiuni peste versiuni ale acelorași ambianțe. Fiecare plauzibilă, fiecare unică în felul ei. Poți asculta înșiruirea de note pictate mărunt, pe dosul unui damnat, chiar de Hieronymus Bosch, fără să știi cu adevărat ce nume purta de fapt imensul triptic pe care îl ai în față. S-au recreat bulevarde impresioniste, pastorale intime sau scene trimfale de victorie. Te poți bucura de ciudățenia sunetelor reverberate inegal în piațetele lui De Chirico sau vântul cum șuieră prin pustiitățile lui Dali. Poți asculta ore-n șir naturi moarte cu sobrietatea lor domestică, scene nocturne în surdină, alegorii atârnate în galerii de amatori. Poți asculta prin pereții și ferestrele pictate.

Chiar și portretelor le poți pune stetoscopul pe piept ca să le auzi bătăile inimii, ritmate și reci. Dar ochii lor sticloși reflectă întotdeauna alte încăperi. Pe cât de realist realizat nu rămâne decât un artificiu. Cele mai multe portrete nu-și permit decât o liniște activă. O ambianță domestică care nu face decât să sublinieze cât de inoportună a fost vizita ta. Cât de nelalocul tău ești. Treci mai departe.

Aceiași ornitologi dezbat în fața Sticletelui lui Carel Fabritius. La Pollock e mereu jazz, câteodată distorsionat, în timp ce la Rothko sunt tonuri grave, pedale analog lăsate lungi. În fața unui Kandinski e iarăși coadă. Pesemne alți turiști. N-or să stea prea mult. Oameni mulți, întotdeauna nerăbdători, își pun căștile la urechi așteptând inevitabilul. Dezamăgirea e unanimă. Nimeni nu știe ce să creadă. Liniște. Mereu aceeași liniște. Galeria încă nu s-a hotărât? Nu se vor hotărî nicicând?

De aia îmi place să vin aici. Liniște. Lângă un Kandinski e mereu liniște.

Șșș, se numără liniștea

Anca Pandrea

aici se fabrică liniştea

Gabi Eftimie

***

Simina Oprescu

***

Mugur Grosu

Niciodată, nicăieri

Beatrice Sommer

 

 

Toate textele

  1. empty-01
  2. mute-02