Liniștea nu încă – SEMI/SILENT

Liniștea nu încă

Lavinia Braniște

Am venit de la Thurston Moore alaltăieri seară, nu chiar beată, dar suficient de aghesmuită încât să nu-mi pot articula în creier în ce măsură mi-a plăcut și de ce, așa c-am amânat dezbaterea cu mine însămi până a doua zi la cafea. M-am băgat în pat și am observat imediat ceva straniu: nu mai auzeam centrala termică, pe care de obicei o aud noaptea și din cauza căreia mă trezesc și mă foiesc și mă întorc pe toate părțile și, pe scurt, dorm prost. În schimb auzeam în urechi un fâșâit vag, care m-a dus cu gândul la un cosmonaut uitat în spațiu. Ce mișto, mi-am zis, am surzit un pic la Thurston. (Pentru că sunt genul de om care și-ar dori ca lumea să fie dată cu vreo două liniuțe mai încet. A râs de mine o ORL-istă mai demult, mi-a zis că ei nu i s-a mai plâns nimeni că aude prea bine.) Și după aia, imediat, cealaltă voce din capul meu a spus: femeie nebună, Lavinea, cum să gândești așa ceva? Poate te-aude Dumnezeu și-ți îndeplinește dorința înainte de vreme. Bate-te peste gură!

A doua zi, adică ieri, lumea era la locul ei: vecinul de-alături își pune gresie în baie de două luni și nu mai termină cu ciocănitul, pe burlanul blocului din față curge gunoiul, din căminul Conservatorului plutesc în aer ca un abur vocalize fantomatice. Și eu în continuare fără concluzie despre Thurston Moore și fără concluzii în general.

O, liniște, ce cuvânt măreț, ce ideal intangibil! Ce să spun eu despre liniște decât că mi-o doresc? Dar e un film din Andromeda…

Azi m-am dus la farmacie să ridic o comandă de dopuri de urechi. Fiindcă mă termină psihic centrala.

– Dați-mi cinci plasturi! a zis bătrânelul din fața mea. Dar să-i numărați bine!

– Vi-i dau dumneavoatră să-i numărați, a zis amuzată fata. Ca să fiți sigur că n-am greșit…

Am urmat eu și am zis cum mă cheamă și am zis că m-au sunat să-mi ridic comanda.

Am plătit și ea mi-a urat sănătate.

Sănătate îi urezi cuiva care-și ia medicamente. Sau plasturi.

Acasă am desfăcut cearșaful în cincizeci de limbi depre cum se aplică dopurile. Pe care ei le-au tradus drept căști. Căștile se spală cu apă călduță, la 37 de grade. Căștile pot fi afectate negativ de anumite substanțe chimice. Dar cel mai important, pe prima pagină, ca un fel de beneficiu, stă scris că nu creează senzația de izolare. Păi de-asta am dat o avere pe căști? De-asta mi-a urat fata sănătate? Ca să nu mi se creeze nicicum prețioasa senzație?

Cred că soluția pentru liniștea din Andromeda e una și numai una. Oh, cruel darkness embrace me, zice Chris Corner pe ultimul album, inimă, dar să nu m-audă Dumnezeu, că parcă n-aș vrea încă.

Șșș, se numără liniștea

Anca Pandrea

aici se fabrică liniştea

Gabi Eftimie

***

Simina Oprescu

***

Mugur Grosu

Niciodată, nicăieri

Beatrice Sommer

 

 

Toate textele

[TS-VCSC-Image-Switch image_start="171" image_end="223" switch_type="ts-imageswitch-fade" switch_trigger_fade="ts-trigger-hover" switch_handle_show="false" switch_click="false"]