Creațiile sonore pe bază de înregistrări de teren sunt o consecință a ascultării aplicate ce au în „vedere” explorarea acustică a unor locuri fizice pentru stimularea unei memorii auditive intime. Le putem numi creații radiofonice pentru că radioul a fost primul mediu care a teoretizat și practicat ascultarea spațiului de la distanță, dându-i formă și prezență. Iar dacă transmiterea unei stări de ascultare crează o ascultare contextuală, propunem pentru aceste podcasturi, în locul unei poetici a iluziei sau a unei narațiuni, rolul documentar.